Harry Potter si-ar fi dorit sa doarma pana tarziu in acea dimineata. Era deja in a doua saptamana de cand se intorsese pe Aleea Boschetelor, ca sa isi petreaca vara impreuna cu unchiul, matusa si varul lui: Familia Dursley. Harry era probabil cel mai vestit vrajitor din vremea lui, poate doar in afara de Lordul Intunecat care i-a ucis parintii. In loc de un somn lung si linistit, fu trezit dis de dimineata de strigatele facute de catre o echipa de muncitori angajata de matusa lui pentru a redecora gradina. Harry mormai prin somn, isi tranti perna pe cap si incerca sa doarma mai departe. Dar acum incepea din nou sa isi aminteasca evenimentele care s-au petrecut cu putin timp in urma. Fusese martor la intoarcerea Lordului Intunecat, Voldemort. Unul din tovarasii lui din Turnirul Tri-Vrajitor fusese ucis, iar Harry avea destul de des cosmaruri in care revedea moartea lui Cedric Diggory.
Realizand ca orice ar face nu mai poate sa doarma, se ridica din pat si primul lucru pe care il facu fu sa se duca la oglinda. De aceasta data observa ceva schimbat: par facial! Poate pana la sfarsitul vacantei va avea ocazia chiar sa se rada! "Oare in lumea magica exista lame de ras fermecate? Cu care sa nu te tai cand te barbieresti?” se intreba Harry, pufnindu-l rasul cand se gandea la unchiul lui care de mai multe ori pe saptamana venea dis de dimineata la masa cu plasturi si vata pe fata, injurand de mama focului. Cate-odata ii cadeau plasturii in omleta, si el manca mai departe, fara sa observe, fiind afundat in ziar. In astfel de momente o intreba pe Petunia, matusa lui: "Petunia draga, ce ai pus in ouale astea azi dimineata? Au o aroma minunata!”. Harry incerca sa nu se inece cu mancarea in timp ce isi ascundea rasul.
Harry isi spuse singur "Buna dimineata!” si observa o noua schimbare: vocea. Desigur, vocea lui se schimbase pe parcursul anului trecut, dar el fusese atat de afundat in Turneu, incat lasase astfel de maruntisuri la o parte. Incerca sa cante cateva versuri, alese insa o melodie putin cam complicata pentru vocea lui aflata inca in schimbare: „Country roads, take me home to the pla-”, dar vocea lui suna ca o combinatie intre un pitic de gradina pe care s-a asezat un dragon si o pisica care tocmai a primit un sut. Dintr-o data afara se lasa linistea. Dupa ce au trecut doua minute bune, auzi din nou voci:
„Hei, Dick, ce dracu o fi fost aia? Suna de parca era o pasare decapitata.” spuse o voce.
„Nu stiu sigur Trevor, dar am impresia ca a incercat cineva sa cante.” raspunse cel care raspundea la nimele de Dick.
Lucratorii is reluara munca, urland unii la altii si ca un dirijor in fata corului, se auzea matusa lui care critica tot timpul lucrul. Fabrica de burghiuri a lui Vernon Dursley mergea foarte bine iar acesta ii propuse matusii Petunia sa isi redecoreze gradina pentru a impresiona Clubul Peluzelor din care facea parte. Angajase un designer pentru gradina, al carui plan il urmau lucratorii, dar acum petrecea fiecare minut razgandindu-se si disperand-u-i pe bietii muncitori.
Harry isi trase pe el un tricou negru si o pereche de pantaloni scurti cobora la micul dejun. Se aseza la masa cu un pahar de suc de portocale, o banana si o felie de paine prajita. Dudley fusese ridicat de la nivelul unui grapefruit la masa pentru ca se tinuse mai bine de cat se asteptasera de dieta in timpul anului trecut la scoala. In ochii lui Harry, acesta parea mai mic si chiar un pic musculos. De cand se intorsese de la scoala, Dudley se purtase cu Harry intr-un mod chiar politicos. Desigur, Dudley o dadea inainte cu fata pe care vroia sa o impresioneze in septembrie cand se intorcea la scoala, dar lui Harry ii era interzis sa foloseasca magia in afara scolii, si acesta ar fi fost cam singurul lucru care il putea face pe varul lui sa taca.
Intr-un final, matusa Petunia aparu la micul dejun lasand lucratorii sa munceasca in liniste. Dar linistea de la masa micului dejun nu dura mult, cand o bufnita mare strabatu bucataria si se aseza pe scaunul unchiului Vernon si intinzandu-i piciorul pentru ca acesta sa ia cele doua pergamente. Panicat, Vernon Dursley se ridica de pe scaun si se dadu inapoi, urland: „Harry! Ce dracu vrea?”
Oftand la fobia unchiului Vernon pentru magie, Harry se duse la bufnita, lua cele doua scrisori si strecurand bufnitei niste sunca in acelasi timp. Se uita la pergamente; unul le era adresat matusii si unchiului sau si parea scrisa de catre nasul lui, Sirius Black, iar cealalta parea sa ii fie adresata lui, purtand sigiliul scolii Hogwarts. Bufnita tipa fericita. Indeplinidu-si datoria, si fara sa primeasca instructiuni ca sa astepte un raspuns, bufnita zbura inapoi prin fereastra deschisa. Auzi strigatele uimite ale lucratorilor, si isi dadu seama ca si la venirea bufnitei trebuie sa fi reactionat la fel, dar atunci era prea preocupat ca sa observe.
Ii inmana unchiului sau scrisoarea de la nasul sau, Sirius Black, care era un fugitiv in lumea magica, din cauza ca fostul sau prieten, Peter Pettigrew (servitorul cu mana de argint al lui Voldemort, cunoscut si sub numele de Wormtail) i-a inscenat cu succes propria lui moarte si a unei strazi pline de Incuiati (comunitatea non-magica). De cand le-a spus unchiului si matusii sale ca avea un vrajitor evadat pe post de nas, situatia i se imbunatatise. Unchiul si matusa lui incepura sa il trateze mai bine.
Unchiul sau deschise scrisoarea si citi incepand cu o expresie exasperata (expresia pe care o purta ori de cate ori isi pierdea timpul cu Harry), se schimba in perplexa, trecu la surprinsa si chiar la spaima. Harry inca nu isi deschise scrisoarea de la Hogwarts; se intreba ce ar fi putu sa ii scrie nasul sau ca sa sa il faca pe unchiul Vernon sa reactioneze asa. Unchiul Vernon ii intinse scrisoarea lui Harry, parand prevazator ca sa nu il atinga, de parca Harry ar fi putut sa explodeze la atingere. Harry citi scrisoarea:
Draga Dl. si Dna. Dursley,
Va scriu pentru ca sunt ingrijorat in privinta lui Harry. Mi-as dori sa il am langa mine si sa am eu insumi grija de el, dar dupa cum stiti, statutul meu legal in randul comunitatii magice face acest lucru imposibil; chiar daca reusesc in continuare sa scap de autoritati, calatorind cu cel mai vestit tanar vrajitor in lume m-ar face sa apar putin cam suspect, si nu va ajuta cu nimic la siguranta lui Harry. Directorul de la Hogwarts e de parere ca e cel mai sigur sa stea cu voi in aceasta vara, dar va avertizez sa nu il chinuiti sau sa ii stresati viata, deoarece a avut destule griji in anul scolar trecut.
Harry s-ar putea sa nu va fi spus despre asta, pentru ca e foarte modest, dar el e castigatorul Turnirului Tri-Vrajitor care a fost tinut la scoala lui in acest an pentru prima data dupa peste un secol si e cel mai tanar castigator din toate timpurile. Un alt motiv pentru care nu v-ar fi spus despre asta ar fi nu modestia, ci pentru ca nu vrea sa isi aminteasca ce s-a intamplat la sfarsitul Turnirului, cand a fost transportat intr-un loc unde acelasi vrajitor intunecat care i-a tradat parintii se pregatea sa il reinvie pe Lordul Intunecat care i-a ucis.
Harry a vazut multe lucruri oribile in acea zi, inclusiv cum un camarad de scoala a fost ucis in fata ochilor lui. S-a duelat cu insusi Lordul Voldemort si a scapat cu viata, intorcandu-se cu corpun neinsufletit al colegului sau, pentru ca parintii sai sa il poata jeleasca si sa ii faca o inmormantare ca lumea. A facut mai mult decat multi vrajitori adulti ar fi putut – sau ar fi facut – si m-a facut sa fiu foarte mandu de el, pentru taria si maturitatea lui mentala cat si pentru talentul lui magic. Toate semnele il arata pe Harry intr-o zi ca fiind un vrajitor foarte puternic si formidabil. Va rog sa il tratati cum trebuie – nu va fii in scoala pentru totdeauna.
Voi veni sa il acompaniez pe Harry la cumparaturile pentru scoala cu putin inainte de sfarsitul vacantei de vara si sa il duc la tren pe intai septembrie.
Sirius Black
