In dimineata urmatoare, Harry se trezi si mai devreme decat de obicei si se imbraca in pantaloni scurti, un maieu si tenisi. El bau doua pahare de apa inainte sa plece, dar nu manca nimic inca. La inceput se simti bine, picioarele lui lovind trotuarul cand depasea casa dupa casa, gradinile mirosind a iarba proaspata si uda. Dupa cateva sute de metri, era deja varza de oboseala, nefiind obisnuit cu noul antrenament. El continua, pana ajunse la parcul care era cam la o jumatate de mila departare de casa, cand se intoarse si alerga mai incet inapoi acasa, simtind ca in fiecare moment inima ar putea sa ii explodeze.
El ajunse intr-un final acasa pe Aleea Boschetelor, cu transpiratia curgandu-i pe fata si cu picioarele tremurandu-i la fiecare pas, de parca abia atunci invata sa mearga. Se tara sus pe scari pana la baie pentru un dus, prabusindu-se intr0un colt al dusului in timp ce apa calda ii biciua pielea.
In saptamana urmatoare, nu reusi sa faca prea mult in gradina; alergatul din fiecare dimineata il epuiza si el se simtea de parca sa tara in restul zilei. Sambata, matusa si unchiul sau se plansera de cat de incet mergea lucrul in gradina si Harry nu ii gasi vinovati pentru asta; el simtea ca munca ar fi mers si mai incet, ar da inapoi.
„Scuze,” spuse el la cina, tinandu-si cu greu capul sa nu ii cada in farfurie. „Am incercat sa imi imbunatatesc rezistenta alergand dimineatile. Abia am inceput, asa ca nu am reusit inca. Dar o sa lucrez si in weekend, nici o grija…”
Fu speriat de lumina venind din ochii matusii sale. „Asta ai facut? Alergat!” El aproape ca vedea rotitele invartindu-se in capul ei. „In cazul asta, mai ai un job – neplatit, tin sa adaug. Vei fi antrenorul lui Dudley!”
Dudley ridica capul din farfuria lui in care erau fructe si paine neagra; restul aveau friptura de porc, cartofi si fasole. Harry si Dudley se uitara unul la altul, la fel de ingroziti.
„Dar mama –”
„Dar matusa Petunia –”
„Dar nimic!” declara matusa lui. „De maine incepeti!”
Harry si Dudley se strambara, uitandu-se cu ciuda unul la altul. Tensiunea dintre ei doi mai scazuse de cand se intorsese Harry, dar asta nu insemna ca vroiau intr-adevar sa faca lucruri impreuna, in special sa fuga in fiecare dimineata. Harry isi imbunatatea intr-adevar rezistenta in fiecare dimineata. In acea zi alergase pana la parc si inapoi de doua ori, tinand un pas relativ egal tot timpul si simtindu-se mai in forma la inceputul zilei de munca in acea zis decat varza de oboseala. Incepea sa functioneze. Descoperi intr-un show de asemenea exercitiile de incalzire inainte si dupa alergatura si acum nu mai avea febra musculara cum avea dupa a treia zi de fuga.
In dimineata urmatoare, el ciocani la usa lui Dudley dupa ce se imbraca. Nu se auzi nici un raspuns. Harry apasa clanta si intra.
Dudley era inca in pat, dormind. Harry se uita prin camera; camera lui Dudley era un vis pentru orice pusti de cin’spe ani. Avea doua televizoare si un video-recorder, un sistem audio beton-beton, un calculator cu in ecran de doua’s’unu de inci si cam o suta de jocuri pentru calcultor. Avea fiecare CD pe care si-l doare, orice video pe care si-l doare (unele, observa Harry, eraufoarte picante) si nu era nici o carte in raza lui de vedere. Se uita prin dulapul lui Dudley pentru niste toale pe care ar putea sa le poarte la fuga si gasi niste adidasi si sosete. Apoi il scutura pe Dudley cu brutalitate.
„Trezeste-te, bai! Mama ta vrea sa alergam, asa ca mergem la alergat!” Harry nu isi pierdu niciodata timpul fiind politicos cu Dudley, asa cum era cu matusa si unchiul lui; aia era pentru propria conservare. Dudley se rostogoli pe o parte si isi deschise ochii, parand alarmat. Apoi ii inchise la loc si isi tranti o parna pe cap.
„Dispari! Mars! Asta e un cosmar!”
Harry ridica perna de pe fata lui si dadu la o parte patura. El isi intinse fata la cativa centimetri de a lui Dudley si incerca sa sune ca un sergent pe care il vazuse odata intr-un film american despre armata.
„Ridica-te! Tu mergi la alergat!”
Dudley incerca sa il loveasca, dar Harry era prea rapid; sari in camera, alergand usor pe loc langa usa.
„Daca vrei sa ma bati tre’ sa ma prinzi intai!”
Dudley mormai si imbraca hainele pe care Harry le pregatise pentru el si isi lega adidasii. Cand Harry se intoarse si alerga pe usa afara si cobora scarile, simtind cum se cutremura intreaga scara cand Dudley il urma furios. Harry deschise usa din fata si sprinta pe aleea din fata. Dudley urma dupa ce tranti usa.
Dupa ce trecu de cateva case, Harry realiza ca nu mai auzea o pereche de pasi in urma sa. Se intoarse, alergand in loc ca sa ramana incalzit, si vazu ca Dudley statea in fata casei urmatoare dupa "Number Four”, cu capul in vecinatatea genunchilor, respirand din greu si curgandu-i transpiratiile.
Harry alerga inapoi la Dudley, apoi incepu sa faca exercitii, asteptand in liniste. Dupa cateva minute, Dudley se ridica si Harry aproba din cap, continuand sa alerge pe loc.
"Asa deci,” ii spuse lui Dudley. "Pregatit sa continuam?” Dudley inclina incruntat, fara sa mai incerce sa il cafteasca pe Harry, dar parand gata sa faca orice putea varul lui cel slabanog sa faca. Si probabil, se gandi Harry, calculand sansele lui cu Julia in septembrie…
Harry incetini putin, cu toate ca inca facea runde in jurul lui Dudley, alergand langa el pentru inca o jumatate de casa pana cand devenea frustrat de viteza lui, isi lua avant, pentru ca putin dupa sa se intoarca langa Dudley la loc. Cand au ajuns in sfarsit la parc, Dudley vroia sa se tranteasca pe iarba, dar Harry nu il lasa.
"Gimnastica acum,” ii spuse. "Ar fi trebuit sa o facem inainte sa plecam, dar merge si acum. Altfel faci febra musculara.” Ii facu o demonstratie lui Dudley care incerca toate exercitiile supus, chiar si sa isi atinga varfurile picioarelor (nu era nici pe departe). Harry aproba din cap, surprins ca ca incerca sa faca la fel de bine ca si el. El nu s-ar fi gandit ca Dudley ar fi putut sa faca macar jumatate din ce facea el, si mai ales sa o faca fara sa se planga constant.
