Harry Potter si Misterul Turnului Antic
(Harry Potter and the Mistery of the Ancient Tower)
cap.1 --- Adevarata fata a lui Sobo
După ce ajunse din nou pe Aleea Boschetelor nr.4, Harry
stătu câteva zile închis ( de bunăvoie!!!) în camera lui din
casa unchilor săi şi încercă să-şi scoată din gând
amintirea morţii lui Sirius. Reflecta foarte mult asupra
vălului misterios din Camera Mortii, din Departamentul
Misterelor. Intr-o zi isi lua inima-n dinti si ii chema pe
prietenii sai Ron, Hermione si Ginny sa vina cu el sa vada
ce s-a intamplat cu Sirius. Le trimise scrisori identice si
lui Ron si lui Hermione, in care le spunea:
Veniti urgent la casa unchilor mei. Trebuie sa aflam ce s-a
intamplat cu adevarat cu Snuffles. Va astept maine la ora
14.00. Unchii mei si Dudley sunt plecati la circ, in alt oras.
Se vor intoarce abia peste 2 zile. Nu stiu cum de au avut
incredere si mi-au lasat toata casa la dispozitie. Pa!
A doua zi, Ron si Hermione venira la ora stabilita, insa
mai adusera pe cineva cu ei. Harry nu o recunoscu de
prima data, dar dupa ce se uita mai atent isi dadu seama
ca este Ginny, sora lui Ron. Era asa de schimbata! Abia
reusi sa-si ia ochii de la ea. Ii spuse incet lui Ron: „E…e
atat de frumoasa!, moment in care baiatului cu parul
rosu i se lumina fatza. Intocmira un plan, si in doua ore
plecara cu Autobuzul Salvator. Ajunsera acolo exact la
timp, exact inainte sa se insereze afara. Harry forma cu
grija numarul: 62442. Primi 4 insigne pe care scria
Snuffles: Descoperirea secretului. Luara liftul pana la
nivelul 9, unde se acoperira cu Pelerina Magica si intrara
in Departamentul Misterelor. Cu totii doreau sa afle
misterul acelei asa-zise Camere a Mortii. Trecura prin
prima camera, care era mare si circulara. Apoi prin cea
de-a doua camera care era dreptunghiulara, unde
intalnira niste sobolani ciudati care ii facura sa piarda
timp pretios, apoi prin a treia camera care semana cu
sala unde fusese judecat Harry de Vrajustitie in Anul 5.
Ajunsera pana la urma la acel val negru misterios. Harry
auzi din nou niste voci, dar care se intelegeau clar de
aceasta data. Harry auzi clar cand ii fu rostit numele, si
auzi si numele de Voldemort si Beauxbatons. Aceste
cuvinte erau rostite deopotriva si de o voce de barbat si
de o voce de femeie. Ron, Hermione si Ginny nu auzira
insa nimic. Harry dori in prima faza sa ridice valul, dar
Hermione il opri: „Harry, nu acum! Mai asteapta!”Harry
isi luase la el si oglinda tur-retur, cu gandul ca-i va fi de
ajutor. Primul lucru pe care il facura cei 4 fu ca Harry sa
vorbeasca catre oglinda tur-retur:
- Sirius, esti acolo? Te rog, raspunde-mi! mai continuase
el cu inima batandu-i necontenit.
Se auzira niste sunete care semanau cu niste latraturi.
Inima ii zburda de fericire baiatului cu ochii verzi. Cu
totii stiau ca Sirius este un Animagus, putandu-se
transfigura intr-un caine. Harry intreba repede „Sirius,
unde esti?”, dar nu auzi nici un raspuns pentru ca se
apropie un sobolan de el si ii lua oglinda din maini.
Hermione fu insa mai rapida, si indrepta bagheta spre
sobolan: „Immobulus!” Sobolanul se opri dintr-o data. Nu
mai putea sa se miste. Ginny observa speriata ca devine
din ce in ce mai mare! Chiar asa era, deoarce Ron
recunoscu dintr-o data acel sobolan. Era Pungasul, adica
Sobo. „Adica Peter Pettigrew”,
termina Hermione
propozitia.
- Sobo, ce cauti aici? intreba Harry mirat.
Sobolanul reveni la pozitia de om, si ii spuse lui Harry
tremurand:
- Harry, stii foarte bine ca mi-ai salvat viata acum 3 ani!
- Cum sa nu-mi amintesc! Cate remuscari am avut dupa
aceea, spuse baiatul cu ochii verzi.
- Vezi tu, atunci m-am gandit pentru prima data daca
sunt de partea cui trebuie. In anul 4 am vrut sa ma
revansez fata de tine, si l-am implorat pe Voldemort sa
nu foloseasca sangele tau si sa nu te omoare. El insa nu
m-a ascultat. Dupa acea noapte am fugit de el, si m-am
ascuns intreg anul. La sfarsitul anului, am auzit ce s-a
intamplat cu Sirius. Nu puteam sa-l las sa moara. Tu nu
stii ce importanta are acel val. Nu stii legenda lui. Dar
inainte de toate trebuie sa stii ce s-a intamplat cu
adevarat in noaptea cand au murit parintii tai: nu eu iam
spus lui Voldemort unde se ascunde James, ci Lucius
Malfoy.
- Lucius Malfoy!? strigara cei 4 prieteni intr-un glas.
- Da, chiar Lucius. El l-a auzit pe Sirius cand mi-a spus
unde se ascund, si a fugit repede la Voldemort. Cat
despre ce s-a intamplat cand au murit acei 13 oameni in
plina strada, eu venisem sa-l avertizez pe Sirius. Tot
Lucius Malfoy a fost vinovat.El a venit deghizat intr-un
Incuiat normal, si deodata a spus uitandu-se la Sirius:
„Uitati-va in sus, vrea cineva sa arunce cu ceva in voi”. Ei
s-au uitat, iar Lucius i-a blestemat, si s-a transfigurat.
- Cum, Malfoy este un Animagus? intreba Ron stupefiat.
- Da, Weasley. Voldemort i-a dat puterea sa se
transforme in orice pasare. Cand a indeplinit aceasta
misiune oribila, s-a transfigurat apoi intr-un soim, si a
zburat in sus. Nu am apucat sa-l anunt pe Sirius. Stii tu,
mama mea este Patricia Trelawney, profesoara de
Previziuni pentru Viitor. I-am mostenit talentul. Cand
eram eu la scoala, Previziuni desper Viitor era materia la
care eram cel mai bun, insa nimeni in afara de prietenii
mei nu stia acest lucru. Astfel am aflat de misiunea lui
Lucius.
- Dar de ce ti-ai taiat totusi degetul? intreba Hermione.
- De necaz pentru ca nu am ajuns la timp, spuse Peter
nervos. Si ca nu am reusit sa evit totul. Simteam ca
trebuie sa-mi provoc durere. Un defect al animalului in
care ma transfigurez, sobolanul.(...)
Pentru a citi tot textul click
aici.
